Amintiri...

Se aud ciocanituri in usa biroului. Usoare, aproape imperceptibile. Dar le-am auzit clar si imediat imi sunara ciudat de familiare. Alex, evident.

― Intra! i-am raspuns fara sa ma intorc.

Ca de obicei, Alex intra fara zgomot si fara sa imi dau seama ca se apropiase si ca acum statea exact in spatele meu. Ii placuse din totdeauna sa se furiseze si sa sperie pe cate cineva si de multe ori o facea fara sa vrea. Avea un talent innascut de a se face insesizabil. Probabil de aceea nici nu era tocmai printre tipii care ies in evidenta din multime. Alex era genul care trecea neobservat si te surprindea cand te asteptai cel mai putin.

― Inca mai rasfoiesti caietele alea? ma intreba oarecum surprins. De cand le-ai gasit le rasfoiesti intruna. Mai ia o pauza si iesi din casa.

― Alex, daca iar ai venit sa incerci sa ma scoti din casa cu forta te anunt de pe acum sa iti pierzi vremea.

― Si tu iti pierzi vremea incercand sa aflii vreun raspuns inexistent.

― Dar eu nu caut niciun raspuns...

Alex privi atent caietele si monitorul laptopului.

― Te-ai apucat sa scrii deci... ma gandeam eu ca numai ceva foarte creativ te poate tine pe tine departe de Burger King si skatepark.

Am inceput sa rad. Mi-am dat seama ca ii era foame si ca avea chef sa iasa in oras asa ca am inchis laptopul, mi-am luat haina si am iesit. Alex zambea acum triumfator ca a castigat batalia si a reusit sa ma urneasca din birou.

Mergand pe trotuarul acoperit de frunze ruginii, mi-am amintit de vremurile cand ma plimbam pe acolo, cu Alex de o parte si Mara de cealalta (caci Alex mereu o tachina in vreun fel iar eu eram mediatorul conflictelor dintre ei), cum radeam si visam toti trei. Fara sa imi dau seama, acum il priveam pe Alex, incercand sa imi dau seama daca sa schimbase de atunci. Hmm... aproape deloc. Celasi par castaniu ciufulit care statea in toate directiile, aceiasi ochi verzi patrunzatori si sclipitori, acelasi mers putin aplecat, cu mainile in buzunar. Expresia fetei isi pastra aceeasi nuanta de mister si siretenie in acelasi timp pe care am intalnit-o prima data la el, cand m-a privit din fundul clasei la inceputul gradinitei.